Mecanism de acțiune
GHRP-6 favorizează eliberarea GH endogen și nu înlocuiește proteina completă. Howard și colaboratorii au clonat și caracterizat receptorul secretagogelor sintetice, descriind o cale distinctă de cea a GHRH. Bowers a măsurat creșterea GH cu hexapeptida și un răspuns combinat mai mare în asociere cu GHRH. Au fost măsurate și alte răspunsuri, inclusiv modificări ale prolactinei și cortizolului în anumite condiții. Interacțiunea endocrină nu arată că secretagogele sunt echivalente și nu dovedește un beneficiu funcțional durabil.
Nivelul dovezilor
Bowers a investigat în 1990 optsprezece bărbați sănătoși, comparând răspunsuri acute cu placebo și GHRH. Jaffe a comparat ulterior perfuzie GHRP-6 prelungită cu soluție salină la nouă bărbați tineri sănătoși. Au fost raportate modificări ale amplitudinii pulsurilor și concentrației integrate GH și creșterea IGF-I, fără schimbarea frecvenței pulsurilor în acel experiment. Aceste studii mici descriu dinamica hormonilor, fără a stabili îmbunătățiri durabile ale forței, recuperării sau îmbătrânirii. Clonarea receptorului oferă context molecular, nu rezultate clinice suplimentare. Lucrarea farmacocinetică umană citată măsoară peptida în condiții intravenoase definite și nu justifică o constantă universală. Rezultatele trebuie atribuite moleculei și populației efectiv studiate; antagonistul D-Lys3-GHRP-6 și GHRP-2 sunt distincte.
Întrebări despre stadiul cercetării
- Cum diferă GHRP-6 de GHRH și GH?
- GHRP-6 este un secretagog scurt, GHRH un hormon eliberator, iar GH proteina a cărei secreție este măsurată. Răspunsul combinat nu le face molecule interschimbabile.
- Creșterea GH sau IGF-I demonstrează forță musculară mai mare?
- Nu. Sunt măsurători endocrine. Un rezultat funcțional necesită studii controlate care să îl măsoare în populația relevantă. Lucrările GHRP-6 selectate se concentrează pe dinamica hormonilor.
- Se pot atribui GHRP-6 rezultatele despre D-Lys3-GHRP-6 sau GHRP-2?
- Nu. Antagonistul modificat și alt secretagog au identități și efecte proprii. Rezultatele trebuie legate de molecula reală, fără a reuni toate observațiile sub denumirea familiei GHRP.
Surse
- Bowers et al., J Clin Endocrinol Metab 1990DOI: 10.1210/jcem-70-4-975PMID: 2108187
- Jaffe et al., J Clin Endocrinol Metab 1993DOI: 10.1210/jcem.77.6.7903313PMID: 7903313
- Howard et al., Science 1996, identificarea receptorului secretagogelorDOI: 10.1126/science.273.5277.974PMID: 8688086
- Cabrales et al., Eur J Pharm Sci 2013, farmacocinetica umană a peptidei intravenoaseDOI: 10.1016/j.ejps.2012.10.006PMID: 23099431